Stam. Intinsi pe pat in parti opuse, ne tinem de mana si ascultam linistea celor 4 pereti.
Doar catev raze de soare ne privesc show-ul. Tu taci, eu tac. Totul tace.
Am epuizat toate cuvintele limbii. Am vorbit despre tot ce se putea vorbi. Nici nu mai stim ce e cu noi.
Ar trebui sa puncem punct si apoi de la capat, din nou, dar nu. Ne iubim. Iubirea asta ne-a adus aici, in centrul linistii absolute.
Vi s-a intamplat vreodata sa simtiti ca nu mai aveti treaba in lumea aceasta, ca faceti umbra Pamantului aiurea si ca nimic nu e bine? Eu da...si ma decisesem sa fac ceva necugetat, insa un moment de ezitare, un fior de frica sau lipsa curajului, sau poate putin din toate m-au facut sa renunt la comiterea unui gest necugetat.
Incepusem si un biletel de adio, dar am ezitat sa il termin si pe acesta....insa, "lucrarea" poate fi inceputul unei pagini de jurnal. Poate am sa il continui , fiind lucrarea unei fete care decide sa incheie socoteala cu viata.
Si spun ADIO!
Desi mereu am spus ca e o prostie si o greseala fatala si am incercat sa evit chestia asta, chiar si cu gandul, iata ca a sosit momentul sa fac aceasta greseala fatala, cea pe care chiar eu o consideram interzisa, a sosit momentul sa-mi iau la revedere de la tot ce am iubit si ce nu.
Si spun ADIO vietii. De ce? Pentru ca nu are sens, ea viata. Nu are un sens pentru mine. Pentru altii, probabil ca are, dar eu nu gasesc nimic practic in ea. Nu ma gasesc pe mine practica in aceasta viata.
Fatalitate! Ti-ai inceput scurta perioada din viata pe care ai pierdut-o alaturi de mine spunandu-mi vorbe frumoase, vorbe de duh. In ochii tai, eu eram, dupa cum chiar vocea ta graia, un inger cu aripile frante, care nu poate sa isi ia zborul, dar care stand pe Pamant, fura inimile celor ca tine. Treptat, chipul meu de inger s-a transformat, pentru ca acum, infatisand un drac, sa nu mai ai curajul sa te uiti in ochii mei. Fatalitate! Aici s-a terminat totul, tu neavand curajul sa ma privesti , sa imi vorbesti, sau a simti ceva pentru ceea ce odata iti era un inger.
Mi-am rulat tineretea band si fumand. Pentru mine, astea 2 insemnau fericirea. Fericirea sinonim in ochii mei pentru distractie. Am realizat apoi, ajunsa la capatul tineretii, ca totii anii astia plini de prea mult fum si prea mult alcool, nu au fost decat niste ani pierduti. Am gonit pe un drum drept si fara culoare pe drumul vietii. Culoarea era doar fantasma, mirajul dat de efectele excitante ale aceleia careia eu ii spuneam fericire.
Ajunsa acum la rascruce, trebuie sa decid incotro voi arunca piatra spre a-mi duce la capat viata. In dreptul meu, glasul peisajului diafan , imi sopteste calea sperantei la o noua viata, iar in sens contrar, o voce intepata, probabil un trimis al Gheenei , admite calea usoara , a unei vieti nu chiar longevive, dar traita la activ.
Corect! Omul trebuie sa caute intodeauna solutii cat mai simple, care prezinta oarecare avantaje. De ce sa sufar acum si sa traiesc pana la adanci batraneti, cand pot muri mai devreme stiind ca macar am dus la capat ce am inceput, in cazul meu prostia.
Azi am cunoscut dragostea. Din clocotele iadului am ajuns intr-o cana a fericirii. Acolo, ti-ai bagat aroma dulce de fructe de padure restransa intr-un pliculet legat cu ata. Apoi, ai luat si ai aruncat in mine cu 2 cubulete brune de emotii care s-au topit pe parcurs ce tu controlai amestecul cu o lingurita subtire si lucioasa. Acum era bine, perfect as putea spune. Radiam dragoste. Asta, pana cand...ai inceput sa ma sorbi si sa ma tot sorbi, pana ai secat si ultima picatura de fericire. Acum, cana e goala iar eu nu mai sunt nimic.
Imperfectiune. Prin asta ne definim multi. De fapt, toti. Ce ma deosebeste pe mine de altii este imperfectiunea perfecta. Sunt o imperfecta perfecta.
La capatul opus e ea, perfectiunea imperfecta. Desi e imperfecta, e aproape perfecta. Pielea ei catifelata, ochii ei cristalini, albastri, parul ei neted si fin, trupul ei suplu...tot.
Intre noi, discriminarea indirecta.
Discriminare facuta de viata, de Dumnezeu. Ea - iubita, apreciata, eu – abandonata, nesustinuta.
Si totul e din cauza aspectului. Ea - estetica, eu - inestetica.
Inca o data m-am trezit. Inca o data m-am ridicat din pat. Inca o data am repetat rutina zilnica. Inca o data am constientizat ca trebuie sa merg la liceu. Inca o data mi-am adus aminte ca viata e un nimic. Inca o data mi-am adus aminte ca nu am ce cauta in lumea aceasta. Inca o data mi-a trecut prin minte gandul mortii, un gand banal. Inca o data m-am razgandit in privinta acelui gand. Inca o data am spus, hai ca trec si de ziua asta. Inca o data a trebuit sa dau ochii cu el si cu restul lumii. Inca o data mi-am pus vesnica intrebare “De ce?”.
Inca o data am regretat viata. Inca o data am realizat ca gandesc prost. Inca o data am lasat-o balta. Si apoi, inca o data.
Acum, cand a sosit clipa mult asteptata, nimic. Nici tu, nici eu. Nicunul din noi nu face ceva. Doar ne privim in ochi, lipiti de peretii opusi ai camerei. Ne desparte doar praful din bataia razei de soare ce patrunde prin peticul de geam ce a ramas neacoperit.
De ce suntem prosti? De ce ne pierdem si uitam sa ne iubim? De ce, tipa in mine sufletul care arde atat de tare. Si parca o voce imi spune: “ Du-te la el! Preia controlul!”. Voce, dorinta, arderea aia...dragoste, dorinta, focul, vocea... dorinta, vocea, controlul....
Ma avant de-a lungul camerei, iar tu, ma prinzi in brate. Ne sarutam brutal, asa cum ne place, asa cum trebuie acum, iar mai apoi, incep sa ma ondulez in bratele tale, asa, incet, cum trebuie acum. Sa te scot din minti. Sa ne iubim.
Dupa ce mi-am inceput primul fic, pentru ca asa era moda, l-am inceput si pe al doilea. Mintea mea descuiata e plina de idei si acestea nu pot fi inghesuite intr-o singura poveste, sau 2, asa ca am inceput al treilea fanfic intitulat "Peripetii in miez de bagheta" - cam stupid titlul, dar mie-mi place. Va invit sa-mi cititi primul capitol si sa-mi urmariti povestea aici sau aici. Primul fanfic - Firmituri de realitate - complet , il gasiti aici. Al doilea fanfic - Poveste de bordel - il puteti citit aici - sunt 2 capitole.
Dupa ce mi-am inceput primul fic, pentru ca asa era moda, l-am inceput si pe al doilea. Mintea mea descuiata e plina de idei si acestea nu pot fi inghesuite intr-o singura poveste, sau 2, asa ca am inceput al treilea fanfic intitulat "Peripetii in miez de bagheta" - cam stupid titlul, dar mie-mi place.
