In primele ore din acest an, cand cautam sa imi impresionez colegu' de banca, scriam poezii. Nu le scriam de dragul lui, ci pur si simplu aveam inspiratie.
La lumina becului
Te astept.
Peretii goi sunt reci.
Totu-mi pare singuratic.
Usa...
Privesc spre ea.
Ar deveni salvarea mea
Daca tu ai aparea.
Dar, nu vii...
O sa ma prajesc
la bec
In asteptarea
ta.
Nu are titlu, pentru ca nu am avut inspiratie si pentru el. In plus, are mai mult farmec asa ca un text fara prea mult sens, fara titlu.
Poezia nu are o tema aparte, ci doar reflecta plictiseala si privelistea oferita de neoanele din clasa. Va multumesc!
vai ce tare este!!! super misto! BRavo
RăspundețiȘtergere