luni, 27 decembrie 2010

Fatalitate!


Fatalitate! Ti-ai inceput scurta perioada din viata pe care ai pierdut-o alaturi de mine spunandu-mi vorbe frumoase, vorbe de duh. In ochii tai, eu eram, dupa cum chiar vocea ta graia, un inger cu aripile frante, care nu poate sa isi ia zborul, dar care stand pe Pamant, fura inimile celor ca tine.  Treptat, chipul meu de inger s-a transformat, pentru ca acum, infatisand un drac, sa nu mai ai curajul sa te uiti in ochii mei. Fatalitate! Aici s-a terminat totul, tu neavand curajul sa ma privesti , sa imi vorbesti, sau a simti ceva pentru ceea ce odata iti era un inger.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu