Gandurile sufletului

Nu stiu daca v-am spus, dar imi scot carte. 

Iata cateva ganduri ale unei persoane dragi mie.

GINGĂŞIE ŞI PUTERE

          Ai fi zis, la o primă impresie, că este tot atât de plăpândă, pe cât de gingaşă şi delicată. Un ghemotoc cu păr bălai şi ochi curioşi, cu tenul ca spuma laptelui. Şi totuşi...

          În scurtă vreme, a dovedit a fi însetată de dorinţa de a cunoaşte şi de a înţelege lumea. La început, uşor egoistă şi retrasă, apoi, tot mai sociabilă, volubilă, în centrul atenţiei, impunând respectul colegilor- prin inteligenţă şi aprecierea profesorilor- prin seriozitate.

          Nimic nu o poate înfrânge. Nici limbajul încifrat al ştiinţelor exacte, pe care le stăpâneşte cu dexteritate, nici cel al metaforelor, din care a aflat atâtea taine despre viaţă şi despre oameni. Hotărâtă, ştie clar pe ce drum va merge mai departe, dar, cu siguranţă, nu va renunţa niciodată la jocul cu cuvintele, cu rima, cu versurile.

          Iubeşte, deopotrivă, muzica şi dansul. Înzestrată cu talent, a făcut parte din grupul folcloric al şcolii, „Brâuleţul dobrogean”, care a fost premiat la concursurile şcolare, la fiecare participare.

          Este în căutare, ca orice adolescent în formare: în căutarea unui stil, a cuvântului care „exprimă adevărul”, a unor emoţii unice pe care să le imortalizeze prin forţa expresiei. A participat, în fiecare an, la concursul „Tinere condeie”, fiind mereu printre premianţi.

          Aceasta este Elena Andriol, eleva mea din clasa a VIII-a B. Aşa cum am cunoscut-o în clasa a V-a şi cum a evoluat până azi, pe aripile necruţătoare ale timpului.

          Alături de ei, de copii ca ea, simţi că viaţa ta, de dascăl şi de om, este împlinită şi trăieşti sentimentul reconfortant că nu te-ai irosit degeaba, că efortul de a fi picurat un strop din idealul tău în sufletul lor inocent, de a le fi deschis ochii spre adevărul şi sensul existenţei îţi este răsplătit pe măsură şi că poţi rosti firesc: „Da, sunt mândră de tine, Elena, eleva mea dragă!” Şi gândul meu te va urmări discret, în toată evoluţia ta şi sunt sigură că voi avea ocazia de a afirma cu mândrie: „Aceasta a fost, cândva, eleva mea dragă, Elena!”

                                                                                        

                                                                                                  Prof. Staicu Valeria